Israeliţii salvează seminţia lui Beniamin

21 Israeliţii juraseră la Miţpa: „Nici unul din noi să nu-şi dea fata de soţie beniamiţilor!“ După toate acestea, poporul s-a dus la Betel şi a rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara. Şi-au ridicat glasul, s-au jelit şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“

A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace[a]. Apoi israeliţii au zis: „Care dintre seminţiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

Israeliţilor le părea rău de cei din poporul lor şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel! Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soţii pe fetele noastre?“ Apoi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Miţpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeşul Ghiladului. Au adunat poporul şi iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeşul Ghiladului, cu tot cu femei şi copii! 11 Iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toţi bărbaţii şi toate femeile care nu sunt fecioare!“ 12 Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

13 Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiţilor care se aflau la stânca Rimon şi să le vestească pacea. 14 În acea vreme, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii dintre acelea care au fost lăsate în viaţă – dintre femeile din Iabeşul Ghiladului. Totuşi nu erau destule pentru ei. 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel. 16 Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii, căci beniamitele au fost nimicite?“ 17 Au mai zis: „Supravieţuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmaşi, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel! 18 Dar noi nu putem să le dăm de soţii pe fiicele noastre, căci toţi israeliţii au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“ 19 După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Şilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!“ 20 Apoi le-au poruncit beniamiţilor şi le-au zis: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii! 21 Urmăriţi ce se întâmplă şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor ieşi să danseze, să ieşiţi din vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre fetele din Şilo. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin. 22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reuşit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»“ 23 Beniamiţii au făcut întocmai: şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit din nou cetăţi şi au locuit în ele. 24 Tot atunci, israeliţii au plecat de acolo, fiecare la seminţia şi la clanul lui. Şi astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.

25 În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.

Footnotes

  1. Judecători 21:4 Vezi nota de la 20:26