Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!

Condamnarea falşilor învăţători

Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.

Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.

14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.

Îndemnuri pentru cei credincioşi

17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!

24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.

Footnotes

  1. Iuda 1:1 Sau: păziţi de
  2. Iuda 1:8 Cu referire la îngeri, fie la cei buni (sensul ar fi că aceşti oameni dispreţuiesc orice fel de autoritate), fie la cei răi
  3. Iuda 1:9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  4. Iuda 1:9 Unii dintre Părinţii Bisericii sunt de părere că Iuda face referire aici la o carte apocrifă (cf. apocrif, „ascuns“, „tainic“, cărţi de provenienţă creştină sau gnostică care n-au fost acceptate ca texte inspirate, ci, mai mult, au fost dovedite ca fiind eretice, cărţi care încercau să completeze anumite informaţii care lipseau din cărţile canonice), numită Înălţarea lui Moise; faptul că Iuda face referire la această carte nu înseamnă că aceasta era considerată a fi inspirată, deoarece şi Pavel citează din poeţii greci pentru a-şi susţine argumentele (vezi F.A. 17:28)
  5. Iuda 1:15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o carte care, deşi nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât şi în cel creştin (mulţi dintre Părinţii Bisericii o citează). Cartea nu este atestată decât începând cu sec.I î.Cr.
  6. Iuda 1:16 Sau: lucruri „extraordinare“ (vezi nota următoare)
  7. Iuda 1:16 Sau: îi uimesc (probabil cu referire la puternica impresie pe care învăţăturile lor o lăsau asupra celor ce-i ascultau – vezi nota precedentă)
  8. Iuda 1:23 Lit.: carne, cu referire fie la trup, fie la natura păcătoasă
  9. Iuda 1:25 Adică, din veşnicie în veşnicie