Heşbon şi Eleale ţipă,
    iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
    având sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.
Apele din Nimrim sunt secate;
    iarba este uscată, vegetaţia a pierit
        şi nu mai există nimic verde.

Read full chapter