30 Dar acum ei mă batjocoresc,
    ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici
    să-i pun printre câinii turmei mele.
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
    de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
Epuizaţi de sărăcie şi de foame,
    cutreierau pustia[a],
        noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,
smulgeau nalbă dintre arbuşti,
    mâncau chiar şi[b] rădăcini de verigel.
Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor,
    striga lumea după ei ca după nişte hoţi.
Ei locuiau în văi uscate,
    între stânci şi-n gropile pământului.
Urlau printre tufişuri,
    se îngrămădeau în mărăcini.
Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume,
    ei au fost izgoniţi din ţară.

Dar acum ei cântă, râzând de mine;
    am devenit de pomină printre ei.
10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
    nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.
11 Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului[c] şi m-a smerit,
    ei nu mai au frâu faţă de mine.
12 La dreapta mea se ridică o gloată.[d]
    Ei întind curse picioarelor mele
        şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13 Îmi nimicesc cărările,
    îmi măresc necazul
        şi nimeni nu-i opreşte[e].
14 Ajung la mine ca printr-o spărtură largă.
    Se rostogolesc printre dărâmături.
15 Spaimele mă copleşesc,
    demnitatea mi-e smulsă ca de vânt,
        siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 Sufletul mi-e vărsat din mine,
    m-au cuprins zilele suferinţei.
17 Noaptea îmi străpunge oasele,
    iar durerile care mă rod n-au odihnă.
18 Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
    mă strânge ca gulerul de la tunică.
19 El m-a aruncat în noroi
    şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi;
    stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine[f].
21 Ai devenit crud cu mine,
    mă loveşti cu tăria mâinii Tale,
22 mă ridici deasupra vântului
    şi mă arunci în furia furtunii.
23 Ştiu că mă duci la moarte,
    în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit,
    când strigă după ajutor în necazul său.
25 N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
    N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?
26 Dar când aşteptam binele, a venit răul
    şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.
27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
    zile de suferinţă vin peste mine.
28 Umblu înnegrit, dar nu de soare.
    Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu şacalii
    şi tovarăş cu struţii.
30 Pielea mi se înnegreşte şi cade,
    şi oasele îmi ard de febră.
31 Lira îmi este instrument de jale,
    iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Footnotes

  1. Iov 30:3 Sau: rodeau rădăcini uscate
  2. Iov 30:4 Sau: se încălzeau cu
  3. Iov 30:11 Sau: mi-a desfăcut coarda cortului
  4. Iov 30:12 Sensul termenului în ebraică este nesigur
  5. Iov 30:13 Sau: necazul, / spunând:Nimeni nu-l ajută!
  6. Iov 30:20 Sau: dar nu-Ţi pasă de mine