2 Regi 9:14-37

Nouă Traducere În Limba Română

Ioram şi Ahazia ucişi de Iehu

¹⁴ Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. (În acea vreme, oştirea lui Ioram se afla la Ramot-Ghilad pentru a-l apăra împotriva lui Hazael, regele Aramului. ¹⁵ Fiind rănit, regele Ioram^[a] s-a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)

Aşadar, Iehu a continuat:

– Dacă aceasta este şi dorinţa voastră, atunci nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să vestească aceasta în Izreel.

¹⁶ Apoi Iehu a încălecat şi s-a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, se dusese să-l vadă. ¹⁷ Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut trupele lui Iehu venind şi a zis:

– Văd nişte trupe venind!

– Trimite îndată un călăreţ ca să-i întâmpine şi să-i întrebe dacă vin cu gânduri de pace, a zis Ioram.

¹⁸ Călăreţul a plecat şi, când l-a întâlnit pe Iehu, i-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!

¹⁹ Atunci a fost trimis un al doilea călăreţ, care s-a dus la ei şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

²⁰ Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce! După felul cum este mânat carul din frunte, cel ce vine este Iehu, fiul lui Nimşi, căci el mână ca un nebun.

²¹ – Înhamă! a poruncit Ioram.

După ce au pregătit carul, Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, au plecat fiecare în carul lui să-l întâlnească pe Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul izreelitului Nabot. ²² Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis:

– Vii cu gânduri de pace, Iehu?

– Cum pot să vin cu gânduri de pace atâta timp cât desfrânările mamei tale, Izabela, şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe? i-a răspuns el.

²³ Ioram a întors carul şi a fugit strigându-i lui Ahazia:

– Trădare, Ahazia!

²⁴ Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea şi l-a ţintit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a străpuns inima, iar el s-a prăbuşit în car. ²⁵ Iehu i-a zis ofiţerului său, Bidkar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul izreelitului Nabot, căci, adu-ţi aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a rostit împotriva lui această hotărâre: ²⁶ «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui, zice Domnul, şi te voi face cu siguranţă să plăteşti chiar în acest ogor, zice Domnul!»“^[b] Ia-l deci şi aruncă-l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.

²⁷ Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Omorâţi-l şi pe el!“ Şi l-au lovit în car, la înălţimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo. ²⁸ Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. ²⁹ Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela ucisă de Iehu

³⁰ Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, şi-a vopsit ochii, şi-a împodobit capul şi s-a aşezat la fereastră. ³¹ În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:

– Vii cu gânduri de pace, Zimri, ucigaşul stăpânului său?

³² El s-a uitat spre fereastră şi a strigat:

– Cine este de partea mea? Cine?

Atunci doi sau trei eunuci s-au uitat în jos înspre el.

³³ – Aruncaţi-o jos! le-a zis el.

Ei au aruncat-o jos, iar sângele ei a ţâşnit pe zid şi pe cai, aceştia călcând-o în picioare. ³⁴ Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat şi a băut, el a poruncit: „Îngrijiţi-vă de blestemata aceasta şi îngropaţi-o, căci a fost fiică de rege.“ ³⁵ Dar când au ajuns la ea, ca s-o îngroape, n-au mai găsit din ea decât craniul, picioarele şi palmele mâinilor. ³⁶ Ei s-au întors şi l-au înştiinţat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său Ilie tişbitul: «Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei,^{[c] 37} iar trupul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, ca bălegarul de pe întinderea ogoarelor, aşa că nimeni nu va mai putea zice vreodată: ‘Aceasta este Izabela!’»“