1 Împăraţilor 18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ilie înaintea lui Ahab

18 Au trecut multe^(A) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau^(B) ploaie pe faţa pământului.” ² Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. ³ Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. ⁴ De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” ⁶ Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” ⁸ El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” ⁹ Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? ¹⁰ Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. ¹¹ Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ ¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(C) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? ¹⁴ Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” ¹⁵ Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”

Ilie şi prorocii lui Baal

¹⁶ Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. ¹⁷ Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti^(D) acela care nenoroceşti pe^(E) Israel?” ¹⁸ Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă^(F) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel^(G), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute^(H) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. ²⁰ Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns^(I) pe proroci la muntele Carmel. ²¹ Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până^(J) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi^(K) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur^(L) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci^(M) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin^(N) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” ²⁵ Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” ²⁶ Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas^(O), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” ²⁸ Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi^(P) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. ²⁹ Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas^(Q), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. ³⁰ Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot^(R) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. ³¹ A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel^(S) îţi va fi numele”, ³² şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. ³³ A aşezat^(T) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le^(U) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. ³⁴ Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. ³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi au umplut^(V) cu apă şi şanţul. ³⁶ În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(W) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se^(X) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut^(Y) după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” ³⁸ Atunci a căzut foc^(Z) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul^(AA) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” ⁴⁰ „Puneţi^(AB) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat^(AC) acolo.

Ploaia

⁴¹ Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” ⁴² Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se^(AD) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi ⁴³ şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” ⁴⁵ Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. ⁴⁶ Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins^(AE) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.